Vulturul si gainile | Suntem ceea ce credem ca suntem

Un fermier isi inspecta cu atentie proprietatea. Dupa cum stia, existau momente in care era important sa-ti examinezi hotarele, sa vezi cum anotimpurile iti influenteaza culturile si recolta si sa te asiguri ca lucrurile sunt in ordine. A te ingriji de lucrurile care necesita atentie te poate ajuta sa te asiguri ca viata curge lin. Fireste, se simtea mai fericit cand se intampla asa, drept pentru care avea grija sa-si gaseasca timpul necesar oricand putea.

In aceasta zi s-a abatut anume de la traseul lui ca sa se uite la un cuib de vulturi sus pe un copac. Il observase pentru prima oara cu cateva luni inainte, cand vazuse cum maiestuoasa pasare aducea ramurele pe locul viitoarei sale case. A fost emotionat cand vulturul s-a cuibarit in fine in cupa construita rezistent si de abia astepta sa-i zareasca pentru prima data puisorii.

Azi era dezamagit. Vulturul nu se afla in cuib. In apropiere, i-a gasit trupul – fusese impuscat. Cu oarecare curiozitate si teama, s-a suit in copac. In cuib era un singur ou. L-a luat cu grija si l-a dus in hambarul lui, unde l-a strecurat sub o gaina care-si clocea ouale.

Puiul de vultur a iesit in cele din urma din gaoace impreuna cu ceilalti puisori clociti de gaina. A fost crescut impreuna cu puii si se credea a nu fi altceva decat un pui de gaina ceva mai neobisnuit. Isi petrecea timpul scormonind pamantul dupa seminte, cautand viermi si cloncanind in pustiu. Asa stateau lucrurile si micul pui de vultur nu avea nicio idee despre cine sau ce era. Ocazia de a se descoperi pe sine nu se ivise niciodata.

Intr-o zi, o umbra neagra si amenintatoare s-a asternut asupra bataturii din fata hambarului. Privind in sus, puiul de vultur a vazut aripile desfacute ale unei pasari uriase, purtandu-se pe sine fara efort in cercuri gratioase, pe cand aluneca pe curenti de aer cald. Fermecat de maretia unei astfel de pasari gigantice si puternice, s-a intors spre puiul de gaina din spatele lui si a intrebat:

  • Ce-i asta?
  • Asta, i-a spus puiul, este regele pasarilor. Taramul sau e cerul. El stapaneste aerul. Se numeste vultur. Noi suntem pui de gaina. Noi apartinem solului.

Micul pui de vultur a privit in sus la pasarea mareata si a vazut ce asemanatori erau. S-a uitat apoi la puisorii de gaina si, pentru prima data, a vazut cat era de diferit de ei. Cele observate de micul vultur au adus cu sine o noua cunoastere. Ceva s-a schimbat in modul in care percepea realitatea sa. Informatia cea noua a deschis noi optiuni.

hihiVulturul avea acum de ales. Putea sa traiasca si sa moara ca gaina in cotetul din ograda sau putea sa-si desfaca aripile si sa se avante in aer cu maretie, iscusinta si forta, aidoma pasarii de deasupra sa.

Sursa: George W. Burns – 101 povesti vindecatoare pentru adulti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s